Tulburarea opoziționismului provocator

Psiholog copiiFiind considerată o tulburare multifactorială, etiologia tulburării opoziționismului provocator poate fi explicată doar printr-un model cumulativ al factorilor de risc (Kaplan, Sadock, 2000). Printre aceştia sunt amintiţi factorii biologici (genele, temperamentul şi alţi factori constituţionali) în interacţiune cu factorii sociali adverşi (sărăcia, mediul înalt infracţional), acţiunile lor fiind mediate de disfuncţiile familiale şi practicile parentale deficitare. În ceea ce priveşte factorii psihologici, cercetările nu sunt concludente, însă unele rezultate sunt interesante. În acest sens, teoria ataşamentului accentuează similarităţile dintre manifestările comportamentale ale ataşamentului nesigur şi tulburările disruptive de comportament. Pornind de la ideea că manifestările antisociale sunt un răspuns specific faţă de un părinte neresponsiv, opoziţionismul provocator a fost corelat, în principal, cu ataşamentul anxios-evitant.

Studiind modul în care copiii agresivi procesează informaţiile provenite din mediu, cercetătorii subliniază deficienţele care apar în acest proces: nu utilizează suficient informaţiile sociale pertinente, atribuie incorect intenţii ostile egalilor, oferă mai puţine soluţii la probleme şi aşteaptă recompense pentru răspunsurile agresive (Kaplan, Sadock, 2000).

Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/11/15/opozitionismul-provocator/

Pentru psiholog copii apelați www.psihoterapie-copil.ro 

Reclame

Sfaturi pentru a scapa de stres

Stresul este clasificat drept una dintre marile probleme ale secolului nostru. Dupa cum stim, stresul poate avea adesea manifestari fizice, printre care: palpitatii, pierderea apetitului sau probleme digestive, insomnii, dificultati de respiratie, oboseala accentuata, infectii frecvente. Acestea sunt doar cateva dintre problemele organice pe care le poate crea stresul. Factorii de stres nu produc direct boli, insa sunt raspunzatori pentru accentuarea unor boli deja existente intre care alergiile, astmul, eczemele, psoriazisul.

Pentru a identifica stresul si pentru lua masuri impotriva acestuia exista cateva lucruri de facut: fii permanent atent la gandurile si emotiile tale, invata exercitii de respiratie si de relaxare, nu-ti neglija problemele de sanatate, nu uita de sport si ai de alimentatia ta! Nu uita, daca situatia se intautateste poti beneficia de sfatul sau consilierea unui psiholog. Ei te pot ajuta sa iei masuri mai usor si mai repede impotriva stresului!

Pentru psiholog bucuresti apelati la: http://www.psihoterapie-copil.ro/

Psihodiagnosticul experiențial

Psiholog copiiCopiii s-au aşezat pe scaune în jurul unei mese, care a fost aşezată astfel încât ei să aibă spaţiu suficient de mişcare şi să poată lucra confortabil. În primă fază, pe masă a fost pus un carton mare cu multe bucăţi de plastilină, de culori variate.

Unul dintre psihoterapeuţi a dat următorul instructaj: ,,Astăzi o să ne jucăm şi o să discutăm. O să vă invit să vă alegeţi o bucată de plastelină, care vă atrage. Faceţi cunoştinţă cu bucata de plastelină pe care aţi ales-o, începeţi să o modelaţi, să vă jucaţi cu ea… până când se încălzeşte şi devine moale. După ce aţi înmuiat-o şi vedeţi că vă ascultă, am să vă rog să încercaţi să-i daţi forma unui copăcel. Nu vă grăbiţi… acum vă rog să vă uitaţi la copăcelul vostru şi să vă imaginaţi că el şi-ar dori să fie completat astfel încât să devină mai frumos decât este. Vă uitaţi la ce culori mai sunt şi încercaţi să-i mai adăugaţi ornamente, ca să fie un copăcel care se simte foarte bine în coaja lui. Vă concentraţi fiecare pe copăcelul vostru şi îl faceţi să se simtă cât mai bine… Încet, încet, ne apropiem de finalizarea copăceilor.

Acum fiecare va povesti câte ceva despre copăcelul lui. Încercaţi să fiţi în locul copăcelului vostru şi să le povestiţi colegilor voştri despre voi ca şi când aţi fi copăcelul respectiv. De exemplu: Eu sunt copăcelul Diana….. (fiecare se prezintă şi povesteşte despre sine.)

Acum că am făcut cunoştinţă cu toţi copăceii, imaginaţi-vă că această planşă este o livadă. Vă invit să aşezaţi copăcelul acolo unde se simte el cel mai bine în această livadă şi să desenaţi restul livezii. Desenaţi tot ce este în jurul vostru astfel încât copăceii să se simtă bine în livadă. Ce anotimp este acum pentru copăceii voştri? Haideţi să ne imaginăm că este primăvară, o primăvară târzie, târzie spre vară. Copăceii au înfrunzit, au şi flori… (fiecare povesteşte ce face şi cum se simte copăcelul lui). Încet, încet, vine căldura… şi în timp ce vine căldura verii, să vedem ce fac copăceii (din nou sunt încurajaţi să vorbească despre experienţa lor).

Se face din ce în ce mai cald afară, e vară şi e cald, cald de tot. Soarele bate, încălzeşte toţi copăceii. Ce fac copăceii, cum se simt ei, de ce ar avea ei nevoie acum? (e întrebat fiecare copil). Treptat, treptat, vin norii pe cer, se adună şi începe să plouă, a venit ploaia. În livadă începe să plouă din ce în ce mai tare, e furtună… bate vântul şi plouă tare! Ce fac copăceii? (copiii îşi descriu experienţa în timp ce o reprezintă) Încet, încet, ploaia se opreşte şi copăceii constată că vara a trecut şi acum e toamnă. Cum se simt ei, ce li se întâmplă?

Începe să fie din ce în ce mai frig, frunzele încep să cadă…. Vine iarna şi începe să ningă. Ce fac copăceii iarna?

Finalizăm desenul. Fiecare copăcel se uită în jur şi povesteşte celorlalţi cum se simte el în această livadă şi cum a trecut el prin toate cele patru anotimpuri.”

Pe tot parcursul derulării exerciţiului, copiii sunt stimulaţi să vorbească despre ceea ce trăiesc ,,aici şi acum”.

La final, fiecare scrie cu o culoare numele pe care crede el că acest desen îl poate avea.

Psihodiagnosticul experienţial este des folosit în psihoterapia copilului. Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul Minnie Psychological Center:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/11/10/psihodiagnosticul-experiential-o-metoda-creativa-de-cunoastere-a-copilului/

Adolescentul anorexic

psihoterapie copii si adolescentiAnorexia nervoasă este o boală devastatoare nu numai pentru adolescent, ci și pentru persoanele care îl îngrijesc. Aceștia din urmă, în speță părinții, sunt nevoiți să privească cum copilul lor duce o luptă confuză cu simptome intense și care îi pot amenința viața. Copiii și adolescenții diagnosticați cu anorexie nervoasă suferă de regulă și de depresie, anxietate, precum și de alte sindroame din categoria sănătății mintale. Aceștia întâmpină dificiltăți semnificative în funcționarea socială, emoțională și academică, dificultăți care pot interfera decisiv cu dezvoltarea personalității lor. (Sim, M. & Mattheus. A, 2013)

Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 – 1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre ceea ce numea el „atrofia nervoasă” (nervous atrophy), în care a semnalat între altele și apariția „amenoreei’”, precum și asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fără poftă de mâncare și într-atât de emaciată încât că rămăsese doar „piele și oase” (”skeleton only clad with skin”). Pierduse ciclul menstrual și studia zi și noapte fără semne de oboseală. Morton nu găsise alte semne de patologie fizică și gândea că boala se datora unei stări anormale a „spiritelor animale” și slăbirii tonusului nervilor. El presupunea că pasiunile violente ale sufletului au deranjat spiritele animale ale acestei fete, trimițând prea mult sânge la creier. De asemenea credea că, poate, și schimbări în climă – nopțile foarte reci din anul 1684 – au contribuit la apariția bolii. Terapia pe care a propus-o – plasturi pe stomac, săruri de amoniu, doctorii amare (chalybeats) conținând săruri de fier, nu au ajutat și pacienta a decedat după câteva luni.

Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/10/30/anorexia-nervoasa-la-adolescenti/

Controlul instructional si rolul sau in cresterea comportamentelor pozitive ale copiilor cu autism

psihoterapie copilControlul instructional se refera la probabilitatea ca cerintele noastre sa determine comportamentul dorit din partea copilului. In cazul in care nu am dobandit controlul instructional, putem descrie copilul ca fiind necompliant.

Controlul instructional presupune:

  • asocierea noastra (terapeut/parinte/profesor) cu oferirea recompenselor;
  • dezvoltarea unui istoric de recompensare a compliantei copilului.

Va invitam sa cititi intregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/10/27/din-culisele-terapiei-copilului-cu-autism-dobandirea-controlului-instructional/

Bullying-ul sau hartuirea

psihoterapie copilCunoscut și sub numele de bullying, fenomenul de hărțuire între copii și adolescenți este din ce în ce mai frecvent. Victime sunt de regulă acei copii cu o structură mai fragilă de personalitate, timizi sau introvertiți, care nu reușesc să-și construiască relații sociale solide cu co-vârstnicii și eșuează în a se proteja atunci când sunt agresați.

Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/10/13/despre-fenomenul-de-bullying-sau-hartuire-in-scoala/

 

Evaluarea clinică a copilului cu autism

Psihoterapie copilValiditatea diagnosticului clinic în tulburările din spectrul autist este o problemă extrem de spinoasă, mai ales în țara noastră. Procedura validată științific este lungă și costisitoare pentru părinți. Aceștia se zbat între prețul mare al consultațiilor, durata prea lungă a procesului de evaluare și nerăbdarea izvorâtă din speranța că poate diagnosticul va fi infirmat.

Având în vedere însă importanța realizării unui diagnostic corect, ne-am gândit să scriem un articol care încearcă să facă lumină în această problemă extrem de sensibilă și dureroasă pentru părinți. Vă invităm să citiți articolul pe pagina centrului nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/10/07/conteaza-cum-si-cu-ce-teste-este-evaluat-copilul-cu-autism/