Tulburarea opoziționismului provocator

Psiholog copiiFiind considerată o tulburare multifactorială, etiologia tulburării opoziționismului provocator poate fi explicată doar printr-un model cumulativ al factorilor de risc (Kaplan, Sadock, 2000). Printre aceştia sunt amintiţi factorii biologici (genele, temperamentul şi alţi factori constituţionali) în interacţiune cu factorii sociali adverşi (sărăcia, mediul înalt infracţional), acţiunile lor fiind mediate de disfuncţiile familiale şi practicile parentale deficitare. În ceea ce priveşte factorii psihologici, cercetările nu sunt concludente, însă unele rezultate sunt interesante. În acest sens, teoria ataşamentului accentuează similarităţile dintre manifestările comportamentale ale ataşamentului nesigur şi tulburările disruptive de comportament. Pornind de la ideea că manifestările antisociale sunt un răspuns specific faţă de un părinte neresponsiv, opoziţionismul provocator a fost corelat, în principal, cu ataşamentul anxios-evitant.

Studiind modul în care copiii agresivi procesează informaţiile provenite din mediu, cercetătorii subliniază deficienţele care apar în acest proces: nu utilizează suficient informaţiile sociale pertinente, atribuie incorect intenţii ostile egalilor, oferă mai puţine soluţii la probleme şi aşteaptă recompense pentru răspunsurile agresive (Kaplan, Sadock, 2000).

Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/11/15/opozitionismul-provocator/

Pentru psiholog copii apelați www.psihoterapie-copil.ro 

Reclame

Psihodiagnosticul experiențial

Psiholog copiiCopiii s-au aşezat pe scaune în jurul unei mese, care a fost aşezată astfel încât ei să aibă spaţiu suficient de mişcare şi să poată lucra confortabil. În primă fază, pe masă a fost pus un carton mare cu multe bucăţi de plastilină, de culori variate.

Unul dintre psihoterapeuţi a dat următorul instructaj: ,,Astăzi o să ne jucăm şi o să discutăm. O să vă invit să vă alegeţi o bucată de plastelină, care vă atrage. Faceţi cunoştinţă cu bucata de plastelină pe care aţi ales-o, începeţi să o modelaţi, să vă jucaţi cu ea… până când se încălzeşte şi devine moale. După ce aţi înmuiat-o şi vedeţi că vă ascultă, am să vă rog să încercaţi să-i daţi forma unui copăcel. Nu vă grăbiţi… acum vă rog să vă uitaţi la copăcelul vostru şi să vă imaginaţi că el şi-ar dori să fie completat astfel încât să devină mai frumos decât este. Vă uitaţi la ce culori mai sunt şi încercaţi să-i mai adăugaţi ornamente, ca să fie un copăcel care se simte foarte bine în coaja lui. Vă concentraţi fiecare pe copăcelul vostru şi îl faceţi să se simtă cât mai bine… Încet, încet, ne apropiem de finalizarea copăceilor.

Acum fiecare va povesti câte ceva despre copăcelul lui. Încercaţi să fiţi în locul copăcelului vostru şi să le povestiţi colegilor voştri despre voi ca şi când aţi fi copăcelul respectiv. De exemplu: Eu sunt copăcelul Diana….. (fiecare se prezintă şi povesteşte despre sine.)

Acum că am făcut cunoştinţă cu toţi copăceii, imaginaţi-vă că această planşă este o livadă. Vă invit să aşezaţi copăcelul acolo unde se simte el cel mai bine în această livadă şi să desenaţi restul livezii. Desenaţi tot ce este în jurul vostru astfel încât copăceii să se simtă bine în livadă. Ce anotimp este acum pentru copăceii voştri? Haideţi să ne imaginăm că este primăvară, o primăvară târzie, târzie spre vară. Copăceii au înfrunzit, au şi flori… (fiecare povesteşte ce face şi cum se simte copăcelul lui). Încet, încet, vine căldura… şi în timp ce vine căldura verii, să vedem ce fac copăceii (din nou sunt încurajaţi să vorbească despre experienţa lor).

Se face din ce în ce mai cald afară, e vară şi e cald, cald de tot. Soarele bate, încălzeşte toţi copăceii. Ce fac copăceii, cum se simt ei, de ce ar avea ei nevoie acum? (e întrebat fiecare copil). Treptat, treptat, vin norii pe cer, se adună şi începe să plouă, a venit ploaia. În livadă începe să plouă din ce în ce mai tare, e furtună… bate vântul şi plouă tare! Ce fac copăceii? (copiii îşi descriu experienţa în timp ce o reprezintă) Încet, încet, ploaia se opreşte şi copăceii constată că vara a trecut şi acum e toamnă. Cum se simt ei, ce li se întâmplă?

Începe să fie din ce în ce mai frig, frunzele încep să cadă…. Vine iarna şi începe să ningă. Ce fac copăceii iarna?

Finalizăm desenul. Fiecare copăcel se uită în jur şi povesteşte celorlalţi cum se simte el în această livadă şi cum a trecut el prin toate cele patru anotimpuri.”

Pe tot parcursul derulării exerciţiului, copiii sunt stimulaţi să vorbească despre ceea ce trăiesc ,,aici şi acum”.

La final, fiecare scrie cu o culoare numele pe care crede el că acest desen îl poate avea.

Psihodiagnosticul experienţial este des folosit în psihoterapia copilului. Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul Minnie Psychological Center:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/11/10/psihodiagnosticul-experiential-o-metoda-creativa-de-cunoastere-a-copilului/

Controlul instructional si rolul sau in cresterea comportamentelor pozitive ale copiilor cu autism

psihoterapie copilControlul instructional se refera la probabilitatea ca cerintele noastre sa determine comportamentul dorit din partea copilului. In cazul in care nu am dobandit controlul instructional, putem descrie copilul ca fiind necompliant.

Controlul instructional presupune:

  • asocierea noastra (terapeut/parinte/profesor) cu oferirea recompenselor;
  • dezvoltarea unui istoric de recompensare a compliantei copilului.

Va invitam sa cititi intregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/10/27/din-culisele-terapiei-copilului-cu-autism-dobandirea-controlului-instructional/

Bullying-ul sau hartuirea

psihoterapie copilCunoscut și sub numele de bullying, fenomenul de hărțuire între copii și adolescenți este din ce în ce mai frecvent. Victime sunt de regulă acei copii cu o structură mai fragilă de personalitate, timizi sau introvertiți, care nu reușesc să-și construiască relații sociale solide cu co-vârstnicii și eșuează în a se proteja atunci când sunt agresați.

Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/10/13/despre-fenomenul-de-bullying-sau-hartuire-in-scoala/

 

Discalculia la copil

Psiholog copii Continuăm seria articolelor ce descriu tulburările de învățare la copil cu prezentarea unei alte probleme destul de frecvente în primii ani de școală: discalculia.

Aptitudinea matematică este considerată o aptitudine specifică în componenţa căreia intră o serie de factori: capacitatea de orientare sintetică în problemă; capacitatea de a generaliza în sfera obiectelor şi relaţiilor matematice; capacitatea de percepere, reprezentare şi operare cu figuri şi relaţii spaţiale; flexibilitatea proceselor cognitive; capacitatea de memorare a datelor, relaţiilor şi operaţiilor matematice; calităţi ale atenţiei (flexibilitatea); elemente motivaţional-afective (atracţia pentru problemă); experienţă logico-matematică (scheme de acţiune, priceperi, deprinderi); capacitate de simbolizare; fluiditate verbală; capacitate de autocontrol.

Discalculia este tulburarea de dezvoltare a aptitudinii matematice.

Vă invităm să citiți continuarea articolului pe noul nostru site:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/10/04/discalculia-la-copil/

Disgrafia la copil

Disgrafia la copil

Child doing homework. Sad girl writing, reeding

Pentru că a început școala și odată cu ea grijile noastre legate de performanța academică a copiilor noștri, ne-am gândit să scriem câteva rânduri despre una dintre cele mai frecvente tulburări de învățare la copil: disgrafia.

Scrisul este o activitate motorie fină, foarte complexă şi diferenţiată, a cărei formare este laborioasă şi de lungă durată. Pentru ca acest proces să se realizeze cu succes, mai mulți factori trebuie să se îmbine în mod fericit: o dezvoltare suficientă a copilului pe plan neuro-motor și psiho-motor, o dezvoltare adecvată a limbajului și a factorilor de structurare spațio-temporară, precum și exersarea continuă a scrisului.

Vă invităm să citiți întregul articol pe site-ul nostru:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/09/25/disgrafia-la-copil/

Adolescentul meu se rănește singur!

Psihoterapeut copii BucurestiAutomutilarea este un comportament frecvent întâlnit la adolescenți, ea fiind de regulă asociată cu: sentimente depresive (lipsă de speranță, dezamăgire în viață, stres, tristețe, vină, rușine, sentimente de singurătate), relații cu membrii familiei (conflicte între copii și părinți, insuficientă iubire și atenție din partea părinților, probleme intrafamiliale), relații cu prietenii, dificultăți la școală, abuz sexual sau fizic, istoric de boli cronice însoțite de spitalizare sau abuz de alcool în rândul părinților.

Citiți întregul articol pe noul nostru site:

http://www.psihoterapie-copil.ro/2015/09/21/automutilarea-la-adolescenti/