Opoziționismul provocator

Avem de-a face cu opoziţionism provocator dacă copilul manifestă frecvent cel puţin patru dintre următoarele comportamente deviante: îşi pierde cumpătul adesea; se contrazice des cu adulţii; adesea sfidează sau refuză cerinţele adulţilor de a se conforma la reguli; face deliberat lucruri care enervează pe cei din jur; îi învinovăţeşte pe alţii pentru propriile lui greşeli; este uşor de enervat de către alţii; adesea este furios şi plin de resentimente; este adesea răzbunător şi are tendinţa de a face în ciudă.

Copilul are un pattern de comportament negativist, ostil, provocator. Nu apar însă violări importante ale drepturilor fundamentale ale celorlalţi (ca în tulburarea de conduită).  Este certăreţ cu adulţii, îşi pierde cumpătul frecvent, vorbeşte urât şi este mânios, este uşor de iritat şi manifestă resentimente. El sfidează regulile şi îi acuză pe alţii de propriile erori. Copilul respinge îndrumările din partea celorlalţi, ignoră ordinele, îi enervează pe ceilalţi şi utilizează un limbaj agresiv. Apar probleme în diferitele domenii de funcţionare (şcolar, social) pe o perioadă de cel puţin şase luni. Simptomele se manifestă atât acasă cât şi la şcoală, înregistrându-se o creştere a intensităţii lor în relaţiile cu adulţii pe care copilul îi cunoaşte mai bine. Deseori, opoziţionismul este orientat spre o figură autoritară (DSM – IV- TR, 2000).

Tulburarea apare mai ales la copiii care provin din familii cu un statut socio-economic scăzut, se asociază de asemenea cu disfuncţiile familiale. Poate apărea la copiii care provin din familii în care cel puţin unul din părinţi prezintă un istoric de tulburare afectivă, opoziţionism provocator, hiperactivitate/deficit de atenţie, personalitate antisocială sau abuz de substanţă (DSM – IV- TR, 2000).

Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru opoziionismul provocator sunt:

  1. Un pattern de comportament negativist, ostil şi provocator care durează cel puţin 6 luni, în timpul cărora sunt prezente patru (sau mai multe) dintre următoarele:

(1) adesea îşi pierde cumpătul;

(2) adesea se ceartă cu adulţii;

(3) adesea sfidează sau refuză în mod activ să se conformeze cererilor sau regulilor adulţilor;

(4) adesea enervează în mod deliberat pe alţii;

(5) adesea blamează pe alţii pentru propriile sale erori sau purtare rea;

(6) adesea este susceptibil ori uşor de enervat de către alţii;

(7) adesea este coleros şi plin de resentimente;

(8) adesea este ranchiunos şi vindicativ.

Notă: Un criteriu se consideră satisfăcut, numai dacă comportamentul survine mai frecvent decât se observă de regulă la indivizii de etate şi nivel de dezvoltare comparabile.

  1. Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă clinic în funcţionarea socială, şcolară şi profesională.

C Comportamentele nu survin exclusiv în cursul evoluţiei unei tulburări psihotice sau afective.

  1. Nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de conduită, şi dacă individul este în etate de 18 ani sau mai mult, nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială.

Tulburarea se asociază cu stimă de sine scăzută, labilitate afectivă, toleranţă scăzută la frustrare, accese de mânie, uz de substanţe psihoactive, hiperactivitate cu deficit de atenţie, tulburări de învăţare şi comunicare. Tulburarea evoluează de regulă în tulburare de conduită. Ea este mai frecventă la băieţi decât la fete.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s