Bulimia nervoasă

Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație care se manifestă prin mâncat compulsiv şi metode compensatorii inadecvate de a preveni luatul în greutate. În afară de aceasta, autoevaluarea indivizilor cu bulimie nervoasă este influenţată de conformaţia şi greutatea corpului. Pentru a fi desemnate pentru diagnostic, mâncatul compulsiv şi comportamentele compensatorii inadecvate trebuie să apară, în medie, de cel puţin două ori pe săptămână, timp de cel puţin 3 luni. Un mâncat compulsiv exces este definit ca mâncatul intr-o anumită perioadă de timp, a unei cantităţi de mâncare care este în mod evident mai mare decât cea pe care ar mânca-o cei mai mulţi indivizi în circumstanţe similare. (DSM-IV-TR, 2000)

Studiile arată că între 1 și 5% dintre fetele adolescente îndeplinesc criteriile de bulimie nervoasă, iar aproximativ 50% dintre acestea se angajează ocazional în comportamente de purgare. Tulburarea este mai frecventă în a doua parte a adolescenței, doar 50% din cazuri manifestând simptomele înainte de vârsta de 18 ani. Tulburarea este mult mai frecventă la fete, doar sub 1% dintre băieți prezentând simptomele de bulimie nervoasă. (Lena, S.M & all, 2004)

Pacienții cu bulimie nervoasă tind să fie impulsivi atât comportamental cât și cognitiv, dezorganizați, narcisiști și sugestibili. Ulterior, pot prezenta abuz de substanțe, depresie, auto-mutilare, comportament impulsiv, anxietate și risc crescut de suicid. (Lena, S.M & all, 2004)

Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR pentru bulimia nervoasă:

  1. Episoade recurente de mâncat compulsiv. Un episod de mîncat compulsiv se caracterizează prin ambii itemi care urmează:

(1) mâncatul într-o anumită perioadă de timp (de ex., în decursul unei perioade de două ore), a unei cantităţi de mâncare mai mare decât cea pe care ar mânca-o cei mai mulţi oameni într-o perioadă, similară, de timp şi în circumstanţe similare.

(2) sentimentul de iipsă de control al mîncatului în cursul episodului (de ex., sentimentul că persoana respectivă nu poate stopa mâncatul sau controla ce sau cât de mult mănâncă).

  1. Comportament compensator inadecvat recurent în scopul prevenirii luării în greutate, cum ar fi vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte medicamente, postul sau exerciţiile excesive.
  2. Mâncatul compulsiv şi comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele, în medie de cel puţin două ori pe săptămână, timp de 3 luni.
  3. Autoevaluarea este în mod nejustificat influenţată de conformaţia şi greutatea corpului.
  4. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul episoadelor de anorexie nervoasă.

Sunt descrise două tipuri:

  1. Tip de purgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasă, persoana sa angajat regulat în autoprovocarea de vărsături sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme.
  2. Tip de nonpurgare: în cursul episodului curent de buiimie nervoasă, persoana a utilizat alte comportamente compensatorii inadecvate cum ar fi postul sau exerciţiile excesive, dar nu s-a angajat în mod regulat în vărsături autoinduse sau în abuzul de iaxative, diuretice sau clisme.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s