Tulburările de învățare

Tulburările de învățare au fost recunoscute la copil încă de la începutul secolului nouăsprezece. Înainte erau cunoscute printr-o serie de termeni diagnosici cum ar fi ”word blindness”, ”minimal brain dysfunction”, și ”developmental lag”.

Tulburarea de învățare se caracterizează printr-o dificultate în învățarea academică ce nu poate fi atribuită unei abilități intelectuale scăzute, unei tulburări neurologice sau psihiatrice.

Definiția tulburării de învățare cuprinde cinci componente:

  1. Individul are dificultăți în învățarea cititului, scrisului, performarea operaților matematice, raționare sau procesare vizuo-spațială a stimulilor.
  2. Aceste dificultăți sunt relaționate cu disfuncții ale proceselor psihologice care stau la baza acestor aptitudini (procesarea auditică, memoria, codarea fonetică, coordonarea vizual-motorie).
  3. Cauza principală a tulburărilor de învățare este reprezentată de disfuncții neurologice minore, determinate în general de anomalii în dezvoltarea neurologică.
  4. Dificultățil de învățare reflectă un deficit persistent al abilităților și nu o problemă de învățare ce se va rezolva în timp.
  5. Tulburările de învățare nu sunt cauzate, dar sunt exacerbate de problemele emoționale, lipsa suportului din mediu sau tehnicile inadecvate de instruire.

Tulburările de învățare afectează dezvoltarea personalității în 3 moduri:

  1. prin experiența emoțională de a nu fi capabil sa facă fața provocărilor legate de învățare;
  2. prin impactul pe care dificultățile academice îl au asupra relațiilor sociale cheie: cu părinții, cu profesorii și cu colegii;
  3. prin impactul asupra capacității copilului de a înțelege mediul și de a interacționa adaptat cu el.

Etiologie. Cercetările au scos în evidență factorii asociați cu tulburările de învățare pe trei nivele: 1) deficitele neuropsihologice care stau la baza învățării; 2) indicatorii neurologici ai disfuncțiilor cerebrale asociate cu  tulburările de învățare; 3) factorii familiali și genetici relaționați cu tulburările de învățare.

Când vorbim despre aptitudinile şcolare, ne referim practic la trei aptitudini distincte:

  1. aptitudinea matematică
  2. aptitudinea lexică (învăţarea cititului)
  3. aptitudinea grafică (învăţarea scrisului)
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s