Sindromul Asperger

Tulburarea a fost descrisă în 1944 de medicul austriac Hans Asperger și mai poate fi întâlnită sub denumirea de psihopatie autistă. Se caracterizează printr-o dificultate de integrare socială cu caracter permanent.

Sindromul Asperger este o tulburare pervasivă de dezvoltare care se caracterizează printr-o afectare a comportamentului social, a interacţiunii sociale prin existenţa unor preocupări şi interese restrictive, stereotipe specifice autismului. Aceşti copii au o dezvoltare normală cognitivă şi a limbajului dar cu o mare incapacitate de rezonare afectivă, de exprimare a reciprocităţii emoţionale, de comunicare empatică.

Aceşti copii pot acumula foarte multe informaţii într-un anumit domeniu cu caracter mecanicist, fără utilitate. Limbajul este corect din punct de vedere gramatical dar fără informaţie marcat de stereotipii şi pedanterie.

Cu alte cuvinte cu toate că nivelul intelectual este normal sau superior, aceşti copii par neîdemânatici şi handicapaţi în plan social şi interactiv. Evoluţia lor este nu spre un deficit cognitiv ci mai degrabă către persistenţa tulburărilor şi apariţia uneori în adolescenţă a episoadelor psihotice.

Criteriile DSM IV-TR de diagnostic sunt:

  1. Deteriorare calitativă în interacțiunea socială manifestată prin cel puțin două din următoarele:
  2. Deteriorare marcată în uzul a multiple comportamente nonverbale cum ar fi privitul în față, expresia facială, posturile corporale și gesturile de reglare a interacțiunii sociale;
  3. Incapacitatea de a stabilii relații cu egalii corespunzătoare nivelului de dezvoltare;
  4. Lipsa căutării spontane de a impărtăși satisfacția, interesele sau realizările cu alți oameni (de ex., lipsa de a arăta, de a aduce, de a specifica altor oameni obiectele de interes);
  5. Lipsa de reciprocitate emoțională sau socială.
  6. Patternuri stereotipe, repetitive și restrânse de comportament, interese și
    activități, manifestate prin cel puțin unul din următorii itemi:
  7. Preocupare circumscrisă la unul sau mai multe patternuri restrânse și stereotipe de interes, și care este anormală, fie ca intensitate sau centrare; aderență inflexibilă evidentă de rutine sau ritualuri specifice, nonfuncționale;
  8. Manierisme motorii repetitive și stereotipe (de ex., fluturatul sau răsucitul mâinilor sau degetelor sau mișcări complexe ale întregului corp);
  9. Preocupare persistentă pentru părți ale obiectelor.
  10. Perturbarea cauzează deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
    profesional ori în alte domenii importante de funcționare.
  11. Nu există o întârziere generală semnificativă clinic în limbaj (de ex.,
    utilizează cuvinte izolate către etatea de 2 ani și fraze comunicative către
    etatea de 3 ani).
  12. Nu există o întârziere semnificativă clinic în dezvoltarea cognitivă sau în
    dezvoltarea aptitudinilor de autoajutorare corespunzătoare etății, în comportamentul adaptativ (altele decât în interacțiunea socială) și în curiozitatea pentru ambianța în copilărie.

F. Nu sunt satisfacute criteriile pentru o altă tulburare de dezvoltare pervazivă specifică sau pentru schizofrenie.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s